Bradul (Abies alba)

Descriere și particularități morfologice

Specie indigenă, de talia I sau a II-a, bradul atingând frecvent 40 m în înălţime şi 1 m diametru. În literatură sunt semnalate exemplare de brad de pe muntele Penteleu ce măsurau 54 m.

Înrădăcinarea este tipic pivotantă, dar pierde cu timpul pivotul şi rădăcinile laterale pătrund adânc în pământ, fapt ce determină rezistenţa mare la acţiunea vântului.

.Scoarţa este cenuşiu-verzuie mult timp netedă, în tinereţe cu pungi de răşină

Lemnul este moale având multiple utilizări: lemn construcţie, mobilă, celuloză, chibrituri, lemn de rezonanţă

Frunze de 2-3 cm, aciculare, liniar-lăţite pe faţă verzi închis lucitoare, pe dos cu 2 dungi albicioase.

Sunt persistente, durează 6-15 ani, iar după uscare se menţin mult timp pe lujeri, motiv pentru care bradul este recomandat ca pom de iarnă.

Longevitatea până la 800 ani.

brad 3

Exigente biologice și ecologice

Bradul este una din speciile cu mari pretenţii faţă de condiţiile staţionale: limitele arealului european sunt impuse de exigenţele ridicate faţă de umiditate şi sensibilitatea la îngheţurile târzii. În România, bradul este a doua specie de conifere ca pondere, după molid, ocupând 5% din suprafaţa împădurită a ţării. El este bine reprezentat în Carpaţii Orientali, în intervalul altitudinal 400-1200 m, regăsindu-se în amestecuri cu fagul şi molidul sau în arborete pure.

Puieţii nu suportă seceta, îngheţurile târzii, gerurile excesive de iarnă, vântul rece şi uscat, ceea ce impune ca regulă generală c ă regenerarea bradului se face numai sub masiv; puieţii rezistă la umbrire până la 40-50 ani, iar punerea ulterioară în lumină activează creşterile.

Temperamentul bradului este pronunţat de umbră, situându-se pe locul 2, după tisă. 

Importanţă economică şi ecologică și utilizare

Bradul are un lemn de calitate, însă este inferior celui de molid. Bradul este producător de substanţe tanante, dar mai ales de răşină, din scoarţa tânără extrăgându-se “răşina de Strassburg”.

Bradul este un foarte bun ameliorator edafic, atât prin litiera sa, cât şi prin capacitatea sistemului de înrădăcinare de a „lucra” solul. Şi nu în ultimul rând, arborii acestei specii constituie un element de rezistenţă în interiorul arboretelor, în calea vântului.

Se poate planta solitar, în grupuri sau în aliniamente în parcuri.