Proiect inițiat și realizat de RNP Romsilva - Direcția Silvică Covasna în parteneriat cu CovAlpin
Cerbul (Cervus elaphus)
Cerbul, specie ce are denumiea științifică de Cervus elaphus, face parte din familie Cervidae și este un mamifer erbivor inclus în categoria rumegătoarelor și a paricopitatelor, numite și Artiodactyla. Familia din care face parte cerbul, și anume Cervidae, cuprinde aproximativ 45 de specii, pe lista fiind și renul, elanul și căprioara. Trăsăturile definitorii pentru cerb sunt coarnele pline de ramificații care de regulă cresc doar la masculi, având o culoare roșcat – brună, aceste animalele prezentând un accentuat dismorfism sexual. Cerbii masculi sunt mai mari decât ciutele – denumirea pentru femela cerb. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 – 300 kg, iar ciutele între 80 – 150 kg.
Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai.
Longevitatea cerbului este apreciată în libertate la circa 18-20 ani, însă în natură cerbii ajung rar la această vârstă. La vârsta de 12-14 ani cerbii ajung la maturitate.
În perioada împerecherii masculul mugește, bocănește sau boncăluiește. Speriat, are un brahnit nazal, ca de altfel și femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun și văzul suficient de bun.
Unde trăiește cerbul?
Cerbul trăiește de regulă în zone cu păduri foarte întinse, ce au și poieni sau luminișuri cu multe izvoare, mai ales pentru faptul că acestea au multa liniște și multe surse bogate de hrană.
Cerbii preferă pădurile de conifere şi pădurile cu spaţii deschise. Cerbul evită zonele cu vegetaţie densă.
Ce mănâncă cerbul?
Cerbul are un regim de hrană erbivor. Se hrănesc cu vegetaţia caracteristică habitatului. Hrana este deficitară pentru cerb în perioada iernii, ca de altfel pentru toate cervidele. Iarna hrana cerbului se compune din lujeri, muguri și uneori scoarță de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă, diferite frunze și ierburi uscate, precum și plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda și jirul constituie hrana de bază. Acceptă și reacționează bine la hrana administrată complementar de om: fân, frunzare, suculente și concentrate.
CCuriozități despre cerb
Cerbii masculi au coarne frumoase şi impunătoare. Coarnele le cad în fiecare an şi în locul lor cresc altele. Cerbul este sociabil de toamna până primăvara, perioadă în care masculii se grupează pe cârduri conduse de un cerb tânăr, iar femelele în cârduri separate de ciute, conduse de ciuta cea mai în vârstă. Doar cerbii foarte bătrâni sau foarte puternici trăiesc solitari.
Între cerbii masculi se duc lupte aprige, pentru supremația cârdurilor de ciute.
Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun, însă văzul este slab. Cerbul poate observa mai mult mișcarea decât figura omului. Se poate apropia de om până la aproximativ 15 metri fără a-l observa.
Un pui de cerb începe să facă primii paşi la 30 de minute după ce vine pe lume. Un cerb tânăr rămâne în jurul mamei sale în primul an de viaţă.
